S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Santier:
Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, citește mai mult
Santier:
Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, forma si culoare.
Fiecare sunet isi cunoaste
Putintele marimii
Dar toate se inalta
Cu buza arsa
De vapaia inaltimii.
De-aici la steaua
Cea mai departata
E doar un pas marunt de fata.
De-aici, rasucita printre stele,
Fasia dura a visului
Are prin ochelarii de sondor
Dimensiunile abisului.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia citește mai mult
In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.
Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.
Cea din urma dezamagire
Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce
Caci ale tale
sunt
si citește mai mult
Cea din urma dezamagire
Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce
Caci ale tale
sunt
si tacerea
si necuvantul
si cantarea
In numele
lui Eminescu
si al Veronicai Micle
si al poeziei lor
de dragoste
Pana la
cea din urma
postuma
INAINTE
sa eliberam
tacerea
din cuvinte
Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa citește mai mult
Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa de fiecare data o conduc
pana acasa prieteni anonimi
nu are glorie
din simplu motiv ca nu si-a dorit-o,
nu are religie
pentru ca prea mult iubeste viata,
nu face prozeliti
pentru ca niciodata nu priveste inapoi
nu merge in vizita
nu asteapta pe nimeni
nu viseaza-n culori
nu se hlizeste pentru a obtine ceva
are tot ce-i trebuie.
Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.
Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.
Vanzatoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult
Vanzatoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin
Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina
Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare
Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cand cineva imprumuta prea mult de la altii, da prea putin de la sine.
Cand cineva imprumuta prea mult de la altii, da prea putin de la sine.
