In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.
Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Muntii nu imbatranesc
Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei citește mai mult
Muntii nu imbatranesc
Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei hapsan
Imi da tarcoale dar amana sa vie…
Ma visez uneori descult, alergand
Ca mai demult, prin iarba uda si rece.
Jumatate din viata mea e vant…
Jumatate o simt cum se trece.
Muntii, muntii eterni ii ravnesc
Pe ei ii scalda zilnic lumina
Si harul soarelui dumnezeiesc
Al zapezii concurand cu hermina.
Muntii nu imbatranesc…
Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de citește mai mult
Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!
Cand sufletele spalate se cer
Un debuseu, o fisura, un decolteu
pe pieptul vietii in ecorseu.
Urcati in caderea citește mai mult
Cand sufletele spalate se cer
Un debuseu, o fisura, un decolteu
pe pieptul vietii in ecorseu.
Urcati in caderea abrupta,
viermii din carnuri se-nfrupta.
Pe lujerul florilor rasar
coarnele diavolului. La hotar
de milenii,
o-ntunecime de vedenii.
Se tulbura apele lui Irod,
valuri spumate fac nod
de verbina.
Facand pestii
fluturi.
Larve roiesc in asternuturi.
Munti de smog ranjesc spre cer
cand sufletele spalate se cer.
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.
Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.
Ecranul de iarba
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.
Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.
Acest nu
Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe citește mai mult
Acest nu
Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe spate nu ajunge,
capul tau rostogolit pe treptele memoriei
nu ajunge,
umbra mea agatata de trupul tau
ca de nacela luminata nu ajunge
iubirea nu ajunge,
dezlegarea nu ajunge
acolo.
Nici sufletele noastre care se inlantuie
ca doua hartii in vrejul de vant
E un motiv de resemnare:
nici crestetul inteleptilor nu taie prelata cerului
nici ingerii cuibariti in proiectile.
E deci de mirare cum
ajunge acolo dar nu mai coboara
mingea copilului in poala lui dumnezeu.
Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.
Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.
O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
citește mai mult
O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
o bucurie vie fara casa
tot dau sa cint si ea imi scapa
de mine-ndestulata ca-ntr-o moarte
alienata si pura.
Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele
Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele
