Sonetul 39
Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie de poeti!
Maestri si-ucenici, fiti fericiti!
Acum si-aici, din inima va cer
Dovada artei s-o marturisiti
In pledoaria unei acuzari:
Sfrijitei maturi, lasului faras,
De cate ori ma mir, de ce, in zori,
Le-aud hodorogitul patimas,
Cu barbarie tot de-atatea ori
Se napustesc si-alunga fara gres
Flori pribegind pe vant, flori de cires…
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult
Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.
Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame citește mai mult
Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame cei ce-au spus
Iasomiei doar frumosul,
Martorul tau sfant durerea-
Tu distrusa de nesomn.
Crezul meu - nehotararea
De-a te sti iubire rara;
In campia numai smirna,
Arsa-as vrea sa stiu ca mori.
Trec prin ierburi mari nelinisti
Tu ramai credinta blanda,
Semn al cutei de pe frunte
Sangerat de dorul tau.
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si citește mai mult
Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si singele meu niciodata nu a reusit sa devina clorofila, ah, aceasta tandrete risipita prin cusatura buzunarelor, data firimituri la porumbei s-o ciuguleasca in timpul vizitei la prinz, linga pervazul ferestrei.
Nu traiesc, zburatoareo, ii spun, du-ma la maimarele tau
pe care eu il numesc Francisc al gagautilor, spune, ca o rodie a plesnit de necaz si a varsat semintele pe cimpuri. Si curge singe!
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.
Poti taia toate florile, insa nu poti impiedica venirea primaverii.
Poti taia toate florile, insa nu poti impiedica venirea primaverii.
O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor citește mai mult
O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor pentru care este scrisă.
