S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.
Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.
Omagiu
Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi citește mai mult
Omagiu
Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi va suiera printre dinti
du-te dracului bosorogule
te asteapta groapa-ncalzita)
imi voi scoate placa din gura
hirtia de la piept cu discursul de-acasa
cu degetul la timpla voi retine
o avalansa de idei
solemna basina in astfel de ocazii
(oameni incordati de care nu-mi pasa
atita timp cit sint in groapa ca acasa).
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
citește mai mult
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
Si sfasiind fragila rezistenta
A clipelor chemate sa se duca
Si sa urce
In alt timp.
Tie, trecere si stavila, ar trebui sa-ti dam
Un nume
Pe care iadul fiintei sa nu-1 stie.
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.
Poem
Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
citește mai mult
Poem
Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
si aud gandul bolborosind.
Deschid gura sa vorbesc dar o
inchid repede de teama
sa nu casc.
Mi-e teama ca nu am sa mai pot
inchide gura niciodata. Tac.
Rotesc in gand inceputuri de gand.
Urmarea e intotdeauna prea lunga - o
adevarata istorie.
Nu las cuvintele sa (se) faca istorie.
Ele sant de trait pentru mine.
Numai timpul se poate trai,
nu si istoria. Istoria este o fiinta
ea insasi, cu viata ei proprie.
O fiinta numai in sine.
Numai timpu-i al nostru.
Traiesc. Simt asta. Vag, vag
de tot, dar simt.
Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.
Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.
Aerul
Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor citește mai mult
Aerul
Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor desena in aer.
Era freamat, erau valuri si acum
doar atractia pamantului o simt,
cum o simte floarea cu o ora
inainte de-a-i cadea petalele.
...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis citește mai mult
...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis si asteptam stelele. de neon, neasemuitele, ielele.
am inchis ochii si-am ascultat sipotul tramvaielor pe sine.
ma chirceam de fericire si-mi parea ca sunt proprietarul
acelei seri sublime.
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In citește mai mult
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -
Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,
Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,
Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.