Numai fumul, chipul meu celalat descarnat de asteptare creste si se umfla ca un fiu vanat de plans cautand cu citește mai mult

Numai fumul, chipul meu celalat descarnat de asteptare creste si se umfla ca un fiu vanat de plans cautand cu gura sfarcul de mama. Fumul

Noptii

Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in citește mai mult

Noptii

Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in intamplinarea mea atat de draga!
Escortata de norii verii cu bucurie
Si de delicata briza plina de voiosie.

Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube citește mai mult

Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube are pe trup?

Nici gloria, nici amaraciunea nu mai au sunetul acela
galagios
pe care-l simti cand crezi ca toate ale lumii
ti se pun la picioare -
prin tipat te strecori ca intr-o femeie
care te inmormanteaza si te invie de o mie de ori!

Apoi pamantul nu mai are nevoie de tine!
Poate cerul, iti zici!

Poezia lui e uscata ca o mumie si poate de aceea rezista timpului.

Poezia lui e uscata ca o mumie si poate de aceea rezista timpului.

Iubito verde ecou de primavara rastoarna cerul pe pamant si-a iesit chiar Dumnezeu afara la verde crud sa stea la citește mai mult

Iubito verde ecou de primavara rastoarna cerul pe pamant si-a iesit chiar Dumnezeu afara la verde crud sa stea la rand Ia catrenul, neamule!

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult

In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.

Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult

Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.

Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.

Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi

Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum citește mai mult

Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi

Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina,
cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine,
adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii!
i-am privit de atatea ori de aproape...

numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea
si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns.
pana la urma, ne vom putea privi, asa cred.
si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati,
poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii
si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini
privirea lui Dumnezeu.

lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc.
of, ce lume grea! ...
e si ea om