Acest nu

Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe citește mai mult

Acest nu

Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe spate nu ajunge,
capul tau rostogolit pe treptele memoriei
nu ajunge,
umbra mea agatata de trupul tau
ca de nacela luminata nu ajunge
iubirea nu ajunge,
dezlegarea nu ajunge
acolo.

Nici sufletele noastre care se inlantuie
ca doua hartii in vrejul de vant

E un motiv de resemnare:
nici crestetul inteleptilor nu taie prelata cerului
nici ingerii cuibariti in proiectile.

E deci de mirare cum
ajunge acolo dar nu mai coboara

mingea copilului in poala lui dumnezeu.

Esti cinic esti manios genele mele
prabusesc umbre pe buzele-ti crude
sub san se-opreste
se reporneste inima

bem busuioaca citește mai mult

Esti cinic esti manios genele mele
prabusesc umbre pe buzele-ti crude
sub san se-opreste
se reporneste inima

bem busuioaca dulce mancam margarina cu sare
ne veselim light si-ntre noi
iubirea vanata se-ncropeste
deasupra
luna aspra rasare

eu tu inima mea pe campul cu maci / intre nori
aspra mangaietoare.

Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
citește mai mult

Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
Rose, rose zac pe jos.

Asa vara vietei mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au sa fie ca ele;
Dar de chin si munca mare
Trupul meu hodina n-are
Şi mi-i traiul tot in jele...

Vintul fioros cind bate
Spulbera-n strainatate
Frunzele vested picate,
Departe de-a lor tulpina,
Unde-i moartea mai streina,
Şi pier prin lume-aruncate.

Asa vintul de urgie
Aspru sufla-n saracie,
Şi rominu-n iobagie
Are, pe-ntinsul pamint,
Numai locul de mormint,
Ca sa moara-n duiosie.

Daleu ! mai roman barbate,
Mai desteapta-te, mai frate !
Ca de tine joc isi bate,
Şi-n robie tot mereu
Te tine-n lantul cel greu,
Lumea cea fara dreptate.

Doina

Maseaua ariciului

Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult

Maseaua ariciului

Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.

Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital

Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.

Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.

Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!

Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.

Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a citește mai mult

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a intrupat din lumea satului autohton, din murmurul izvoarelor si din freamatul codrilor, din mireasma florilor de tei, din farmecul inefabil al doinei si folclorului romanesc. Cartea lui de identitate si legitimare au constituit-o indelungata istorie si nobletea sufleteasca a stirpei sale ancestrale. Nimeni n-a cunoscut mai bine ca el scrierile de capatai ale neamului - cronicile batrane si intelepte -, creatia literara a tuturor celor dinaintea sa, care au durat acel minunat fagure de miere al rostirii romanesti.

Poezia lui, ca orice text confuz, are o multime de intelesuri.

Poezia lui, ca orice text confuz, are o multime de intelesuri.

Poezie veche

muscam dintr-un mar pe iarba la umbra gardului in care s-a spinzurat auzind naluci de vrabii ciinele citește mai mult

Poezie veche

muscam dintr-un mar pe iarba la umbra gardului in care s-a spinzurat auzind naluci de vrabii ciinele negru al vecinului gheorghe acum o saptamina si ceva si ma gindeam cu tristete la soarta nenorocitului animal oh ar putea fi trecut cu vederea sufletul care n-a sarit inca santul dintre moarte si o parodie oarecare?

Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979

Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979