Poezia este modalitate de a lua viata in piept.

Poezia este modalitate de a lua viata in piept.

Transfuzie nesfarsita

Cu naturalete
infruntand
ecoul

Mi-am
deschis
venele

Sa-mi
umplu
stiloul

Si iata
pe
pagina citește mai mult

Transfuzie nesfarsita

Cu naturalete
infruntand
ecoul

Mi-am
deschis
venele

Sa-mi
umplu
stiloul

Si iata
pe
pagina alba

Din
sangele meu
rasar

Diavolul
Dragostea
si
bunul
Dumnezeu

Am realizat ca a scrie poezii este singurul lucru pe care il pot face deoarece sunt fidel acestei activitati si citește mai mult

Am realizat ca a scrie poezii este singurul lucru pe care il pot face deoarece sunt fidel acestei activitati si o fac cu o intensitate deosebita.

Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.

Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.

nimic de inteles:

Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita citește mai mult

nimic de inteles:

Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita inveninata cade
razboaie singeroase
lesuri
tot mai adinc sfirtecate
tot mai dese
pina se fac stive
pina incepe duhoarea sa exalte
si tulburat duhul pleaca.

Un tipat de pasare
aminteste ca nimic nu e de inteles
nici macar graiul nevinovat
al pasarilor

Dar viata
Dar moartea?
Dar acest poem?

Crepuscul

Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i citește mai mult

Crepuscul

Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i nunta.

Cu sapte lacate pe-un drug,
Porti mari, de umbra si tarana,
Doar vre-un crenel sta clapaug,
Cu el si veacul dus pe-o rana.

Octombrie

Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-

vezi-ti durere citește mai mult

Octombrie

Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-

vezi-ti durere albastra de drum
s-au cocosat orele
de-atatea rugaciuni

pamantul viseaza fructe de aur
cazand
un strut doi struti de speranta—
ca si cum-

da-mi mana da-mi glasul
sa trecem
silaba asta de fum

pe camp
brandusele singuratatii

toamna ca o bivolita
mananca
din inima asta de scrum.

Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.

Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.

Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.

Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.

In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…