Poezia este modalitate de a lua viata in piept.

Poezia este modalitate de a lua viata in piept.

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a citește mai mult

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a intrupat din lumea satului autohton, din murmurul izvoarelor si din freamatul codrilor, din mireasma florilor de tei, din farmecul inefabil al doinei si folclorului romanesc. Cartea lui de identitate si legitimare au constituit-o indelungata istorie si nobletea sufleteasca a stirpei sale ancestrale. Nimeni n-a cunoscut mai bine ca el scrierile de capatai ale neamului - cronicile batrane si intelepte -, creatia literara a tuturor celor dinaintea sa, care au durat acel minunat fagure de miere al rostirii romanesti.

Sa scrii vers alb e ca atunci cand joci tenis cu fileul cazut.

Sa scrii vers alb e ca atunci cand joci tenis cu fileul cazut.

Elegie

Trupul de ieri ti-am ascuns
intre var si mistrie
A ramas numai zidul
care nu ma mai stie.
citește mai mult

Elegie

Trupul de ieri ti-am ascuns
intre var si mistrie
A ramas numai zidul
care nu ma mai stie.

Teascul tacerii striveste
Cuvintul neindeajuns.
Umeda boare se lasa-n
priviri ca raspuns.

De-aici povestea se-ntoace
cu scrisa la noapte.
Mina umbrita coboara-n
zarea propriei fapte.

Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii citește mai mult

Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii pilpiind infiorat - era divina.

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, citește mai mult

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, a sentimentelor desconcretizate.

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune

Aud

Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud citește mai mult

Aud

Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.

Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.

Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare

Poem Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa citește mai mult

Poem Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa nu poti scrie acest poem si el sa existe.