Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana citește mai mult

Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana acolo distruge totul, isi face loc, iti face loc si tie.

Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in citește mai mult

Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in armonie, este un mare blestem a-i intelege, inveti prin ei ca nu mai ai ce pierde.

Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.

Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.

Daca poezia n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi rivalii lui Eminescu.

Daca poezia n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi rivalii lui Eminescu.

Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi citește mai mult

Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi obtinuta prin arta.

nimic de inteles:

Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita citește mai mult

nimic de inteles:

Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita inveninata cade
razboaie singeroase
lesuri
tot mai adinc sfirtecate
tot mai dese
pina se fac stive
pina incepe duhoarea sa exalte
si tulburat duhul pleaca.

Un tipat de pasare
aminteste ca nimic nu e de inteles
nici macar graiul nevinovat
al pasarilor

Dar viata
Dar moartea?
Dar acest poem?

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
citește mai mult

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica

Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?

S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,

Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!

Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.

Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.