Eminescu este cetatean de onoare a universului.

Eminescu este cetatean de onoare a universului.

Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.

Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.

Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.

Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.

Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele

Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele

Sunt iubrea saraca
tu esti omul...tu esti
cel ce vine si pleaca
cel ce sta la feresti
nu mi-e frica citește mai mult

Sunt iubrea saraca
tu esti omul...tu esti
cel ce vine si pleaca
cel ce sta la feresti
nu mi-e frica de tine
eu sunt mortul de ieri
intelept e oricine
chiar de-a fost nicaieri
sunt cu visul pe frunte
viata mea nu mi-o stiu
sunt batran ca un munte
eu sunt tot ce-i tarziu
spune-mi, omul esti, care
cel ce umbla intruna
frate bun din nascare
cu pamantul si luna.

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.

Adaos

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.

As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce citește mai mult

As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce implor clipa de clipa e sa ma pierd in Dumnezeu neluat in seama la fel cum apa
tinuta in pumni se prefira in nisipul dogorind
nadajduiesc ca in cele din urma rugaciunea mea sa se poata infiripa lipsindu-se de verbul oamenilor
iata in locul vorbelor cheaguri de sange intunecate leapada gura mea.

Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult

Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.