Cum imi bate ceasul

Daca il ascult cu urechea dreapta
Ceasul meu bate clipele vietii mele.

Daca il citește mai mult

Cum imi bate ceasul

Daca il ascult cu urechea dreapta
Ceasul meu bate clipele vietii mele.

Daca il ascult cu urechea stanga
Ceasul meu bate clipele vietii tale.

Daca il ascult cu osul fruntii
Ceasul meu masoara durata universului.

Daca il arunc in apa
Dau inapoi cu un regn si devin copac.

Daca il arunc in foc
Dau inapoi cu doua regnuri si devin piatra.

Daca il arunc in neant
Si il ascult cu memoria mortilor
Dau inapoi cu trei regnuri
Si devin Cuvant.

Salamina

La Salamina nu mai e nici o umbra de masacru
decat un monument sarac
dar eu va spun citește mai mult

Salamina

La Salamina nu mai e nici o umbra de masacru
decat un monument sarac
dar eu va spun somn usor, persilor,
dar eu va spun somn usor, grecilor ucisi.

Eu, care n-am vazut Salamina,
eu, care n-am vazut razboiul cu persii,
va spun ca a fost cel mai mare razboi
din cate s-au vazut!

Somn usor, grecilor! Somn usor, persilor,
va zic
eu, care n-am vazut razboiul cu persii,
eu, care n-am vazut Salamina!

O zi libera, 1996

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea citește mai mult

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea lui fara margini. Poezii si desene, 2001

Sunt surprins sa constat ca poetii englezi si americani contemporani de mana a doua, doar pentru ca intamplarea i-a facut citește mai mult

Sunt surprins sa constat ca poetii englezi si americani contemporani de mana a doua, doar pentru ca intamplarea i-a facut sa scrie in limba engleza, ca limba materna, sunt supralicitati, intra in topuri literare, obtin premii internationale, sunt tradusi, mediatizati, in timp ce poeti care scriu intr-o limba mai putin sau deloc circulata, de real talent, cu opera consistenta, sunt ignorati chiar si in propria lor tara. Nu cred ca trebuie judecata poezia dupa criteriul geografic.

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in citește mai mult

Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in armonie, este un mare blestem a-i intelege, inveti prin ei ca nu mai ai ce pierde.

Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.

Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.

Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
citește mai mult

Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
Si sfasiind fragila rezistenta
A clipelor chemate sa se duca
Si sa urce
In alt timp.
Tie, trecere si stavila, ar trebui sa-ti dam
Un nume
Pe care iadul fiintei sa nu-1 stie.

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.

Monotonie