Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune citește mai mult

Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune masti falsificatoare ale sinelui in functie de diferitele situatii.
Lemnul nu este demagogic, nu rade, nu plange.
Lemnul nu doreste sa se infatiseze nimanui.
Lemnul, pur si simplu, este.

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

O poezie a suferintei, ah, acesti poeti care isi gasesc vreme sa faca durerea sa rimeze.

O poezie a suferintei, ah, acesti poeti care isi gasesc vreme sa faca durerea sa rimeze.

Aerul

Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor citește mai mult

Aerul

Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor desena in aer.

Era freamat, erau valuri si acum
doar atractia pamantului o simt,
cum o simte floarea cu o ora
inainte de-a-i cadea petalele.

Obsesiile scriitorului sunt, cred, coincidente care pot fi explicate prin hazard. Noi, poetii, ne servim de anumite evenimente, intamplari, fapte citește mai mult

Obsesiile scriitorului sunt, cred, coincidente care pot fi explicate prin hazard. Noi, poetii, ne servim de anumite evenimente, intamplari, fapte cotidiene intr-o maniera alegorica, pentru a da in final o interpretare imagistica a ceea ce ne preocupa pana la obsesie, pana la epuizarea subconstienta a subiectului.

Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de citește mai mult

Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de a le pune in poezie, pentrua exprima sentimente care nu sunt emotii obisnuite deloc.

Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se citește mai mult

Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se destrama... Cum se pogoara fata de ceara. Ultima oara.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult

Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.