Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.

As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce citește mai mult

As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce implor clipa de clipa e sa ma pierd in Dumnezeu neluat in seama la fel cum apa
tinuta in pumni se prefira in nisipul dogorind
nadajduiesc ca in cele din urma rugaciunea mea sa se poata infiripa lipsindu-se de verbul oamenilor
iata in locul vorbelor cheaguri de sange intunecate leapada gura mea.

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin

Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina

Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare

Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare

Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.

Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.

Literatura este o stare a culturii, in timp ce poezia este o stare de gratie, inainte si dupa cultura.

Literatura este o stare a culturii, in timp ce poezia este o stare de gratie, inainte si dupa cultura.

E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg citește mai mult

E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg o-naltare Iubirii de oameni c-un fulger deschis! E unul in mine!

Poem Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa citește mai mult

Poem Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa nu poti scrie acest poem si el sa existe.

Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.

Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.

ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul citește mai mult

ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul era nou
din ce in ce mai nou o usa plangea
o usa mare amarnic plangea
se inchidea
si se deschidea
sala sufocant de plina
nu-mi gaseam locul
si desi eram fiecare spectator
nu ma gaseam
cautam iesirea si eram iesirea
eram iesirea si cautam iesirea
povestea repetata pana la sange
nu ma mai tulbura
studiam la fulgerele scenelor de omor
amor si viol forma floricelelor de porumb
in noaptea de cinematograf ca gura
de peste pe uscat o usa plangea
se inchidea si se deschidea

Aura Agoniza