In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce citește mai mult

In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce se scrie poeticeste este valabil estetic si emotional. Dar exista o altfel de valabilitate pentru fiecare individ care crede ca scrie poezie. Exista o valabilitate existentiala.

Viitorul ca hiatironie

Ha-ha-ha
surpriza

Eu ma despart
si de prezent
tot
razand

Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
citește mai mult

Viitorul ca hiatironie

Ha-ha-ha
surpriza

Eu ma despart
si de prezent
tot
razand

Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
cu-aceste
masti
de
contrabanda

Cu-acesti Balcani
pe scara rulanta

Poeme infractionale

Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.

Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste citește mai mult

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste lanul de umbrele
cu surisul celui care stie ca va avea o recolta bogata
Umbrele umbrelelor ne apara umbrele de umbrele stropilor de ploaie.

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.

Inaltare la inima Liniste Dumnezeu se roaga in noi Poeme infractionale, 1995

Inaltare la inima Liniste Dumnezeu se roaga in noi Poeme infractionale, 1995

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Poezia un harnasament de lux al iubirii.

Poezia un harnasament de lux al iubirii.

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul

Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare

Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`