Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult

Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.

Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.

Carmen Miserabile

Suntem poeti toata viata, si cand iubim, si mai tarziu, cand meditam.

Suntem poeti toata viata, si cand iubim, si mai tarziu, cand meditam.

Poezia arta care poate sa puna o rana pe portativ.

Poezia arta care poate sa puna o rana pe portativ.

Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.

Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.

Am auzit osia planetei cantand

Am auzit osia planetei cantand
si-un vant stelar cum imi vuia prin sange

citește mai mult

Am auzit osia planetei cantand

Am auzit osia planetei cantand
si-un vant stelar cum imi vuia prin sange

Nepamanteana e iubirea mea,
de-atata dor ma prinde cand m-atinge? …

Si cum sa-mi reazem fruntea de pamant
cand ceru-ntreg il simt cum mi se-apleaca? …

Si cum sa fiu spre cer numai avant
cand sunt pamant amestecat cu apa?

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste citește mai mult

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste lanul de umbrele
cu surisul celui care stie ca va avea o recolta bogata
Umbrele umbrelelor ne apara umbrele de umbrele stropilor de ploaie.

Gandul si inima:

Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
citește mai mult

Gandul si inima:

Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
Numai inima poate sa simta
Ceea ce gandul nu-i in stare sa vada
Insa fara gand
Inima vede umbrele mari
Chiar si atunci
Cand sunt departe de tinta
Si cade in flacari
Si arde