S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.
Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.
Ecranul de iarba
Muntii nu imbatranesc
Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei citește mai mult
Muntii nu imbatranesc
Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei hapsan
Imi da tarcoale dar amana sa vie…
Ma visez uneori descult, alergand
Ca mai demult, prin iarba uda si rece.
Jumatate din viata mea e vant…
Jumatate o simt cum se trece.
Muntii, muntii eterni ii ravnesc
Pe ei ii scalda zilnic lumina
Si harul soarelui dumnezeiesc
Al zapezii concurand cu hermina.
Muntii nu imbatranesc…
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o citește mai mult
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o indure ceva mai usor.
Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana citește mai mult
Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana acolo distruge totul, isi face loc, iti face loc si tie.
Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei
frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei
creierul meu pastreaza citește mai mult
Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei
frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei
creierul meu pastreaza reverberatii
care mingiie pielea umeda
a vintului.
Poezia autentica opereaza pe cord deschis.
Poezia autentica opereaza pe cord deschis.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.
Indelung