S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Boncanitul sangelui
Ude inca visele furisate-n iarba
Musuroaie de cartita
Proaspete, proaspete
Aburul indecis al diminetii
Migratoare zapezile citește mai mult
Boncanitul sangelui
Ude inca visele furisate-n iarba
Musuroaie de cartita
Proaspete, proaspete
Aburul indecis al diminetii
Migratoare zapezile in aripi
Si-n floare
In prundisuri privighetorile raului
Risipita campia in triluri
Binefacerea soarelui neinceput
In adancul albastrului
Ciocarlia privirii
Pana la pragul de sus
Al curajului
In padurile inimii boncanitul sangelui.
Poetul se lasa usor condus de rime.
Poetul se lasa usor condus de rime.
Laolalta, eu si cativa ingeri scheletici precum sufletul meu, stam cocotati pe hornul casei feriti de vestile bune si de citește mai mult
Laolalta, eu si cativa ingeri scheletici precum sufletul meu, stam cocotati pe hornul casei feriti de vestile bune si de umbra vegetatiilor secerate de lumina lunii;
Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de citește mai mult
Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de a le pune in poezie, pentrua exprima sentimente care nu sunt emotii obisnuite deloc.
Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!
Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!
Cuvintele sunt ca si piesele pe esichierul poetic. Uneori cuvintele se transforma in adevarate piese de teatru, a fi sau citește mai mult
Cuvintele sunt ca si piesele pe esichierul poetic. Uneori cuvintele se transforma in adevarate piese de teatru, a fi sau a nu fi pion.
Suntem poeti toata viata, si cand iubim, si mai tarziu, cand meditam.
Suntem poeti toata viata, si cand iubim, si mai tarziu, cand meditam.
Acum se bat la masina poeziile mele
Si toate dactilografele tinere viseaza,
Eu ma intorc batran calcand pe pamant
Umbra citește mai mult
Acum se bat la masina poeziile mele
Si toate dactilografele tinere viseaza,
Eu ma intorc batran calcand pe pamant
Umbra unui rootitor baiat in ipostaza.
Acum urasc putin infatisarea pe care-o port,
Desenu-absurd si vechi de pe sacou
Si-n somn ating fereastra parinteasca de sustinere,
Cu chipul iluzoriu de erou...
Ma trage luna-n muntii mei sa ma ridic,
Nu ma potrivesc cu oamenii de langa mare,
Nu ma potrivesc cu viclenia de a prinde pesti
Fiindca nu ma potrivesc cu nimic.
Ajung acasa singur in crucea diminetii,
Zarind cum ard pe fata pamantului bostanii,
Dar nu pot adormi, cobor in curte
Si prind sticleti cu valul de mireasa-al mamii
Intoarcerea
Oare o poezie nu este chintesenta iubirilor ce au trecut si or sa vina pe langa tine, pe langa mine, citește mai mult
Oare o poezie nu este chintesenta iubirilor ce au trecut si or sa vina pe langa tine, pe langa mine, ca o istorie a cuvantului nerostit impreuna?