Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da citește mai mult

Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da infatosarei un aer de viata,
Dar din nenorocire el chipul a lasat
Pe langa foc la care a fost si prelucrat.
Nu este de mirare ca statuia de ceara,
S-a risipit indata aproape stand de para.
De ai facut un lucru si vrei ca sa-l pastrezi
Pentru viitorie, apoi sa departezi
Tot raul de-nainte-i si orice-mpiedicare,
Caci altfel este numai zadarnica lucrare.

Coroana literaturii este poezia.

Coroana literaturii este poezia.

Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.

Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.

Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei

frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei

creierul meu pastreaza citește mai mult

Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei

frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei

creierul meu pastreaza reverberatii
care mingiie pielea umeda
a vintului.

Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
citește mai mult

Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
Rose, rose zac pe jos.

Asa vara vietei mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au sa fie ca ele;
Dar de chin si munca mare
Trupul meu hodina n-are
Şi mi-i traiul tot in jele...

Vintul fioros cind bate
Spulbera-n strainatate
Frunzele vested picate,
Departe de-a lor tulpina,
Unde-i moartea mai streina,
Şi pier prin lume-aruncate.

Asa vintul de urgie
Aspru sufla-n saracie,
Şi rominu-n iobagie
Are, pe-ntinsul pamint,
Numai locul de mormint,
Ca sa moara-n duiosie.

Daleu ! mai roman barbate,
Mai desteapta-te, mai frate !
Ca de tine joc isi bate,
Şi-n robie tot mereu
Te tine-n lantul cel greu,
Lumea cea fara dreptate.

Doina

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol

stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston

lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.

Sarac dar roman Pai a fi roman e o meserie tare faina eu mi-am dat pe ea chiar ultima haina citește mai mult

Sarac dar roman Pai a fi roman e o meserie tare faina eu mi-am dat pe ea chiar ultima haina Distihuri rebele

Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer citește mai mult

Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de citește mai mult

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de mare
e nevoit sa alerge
din urma mea

spreseara obosit
cade frant din picioare

astfel noaptea
trebuie sa ma apar singur
cum pot.