Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult

Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.

Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.

Ecranul de iarba

O autobiografie Fericiti cei care inca pot sa moara vor vedea infernul si a doua oara Hiperbole blitz, 2005

O autobiografie Fericiti cei care inca pot sa moara vor vedea infernul si a doua oara Hiperbole blitz, 2005

Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult

Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.

In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.

In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.

Sunt iubrea saraca
tu esti omul...tu esti
cel ce vine si pleaca
cel ce sta la feresti
nu mi-e frica citește mai mult

Sunt iubrea saraca
tu esti omul...tu esti
cel ce vine si pleaca
cel ce sta la feresti
nu mi-e frica de tine
eu sunt mortul de ieri
intelept e oricine
chiar de-a fost nicaieri
sunt cu visul pe frunte
viata mea nu mi-o stiu
sunt batran ca un munte
eu sunt tot ce-i tarziu
spune-mi, omul esti, care
cel ce umbla intruna
frate bun din nascare
cu pamantul si luna.

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol

stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston

lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.

Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.

Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.

Poezia lui, ca orice text confuz, are o multime de intelesuri.

Poezia lui, ca orice text confuz, are o multime de intelesuri.