Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec citește mai mult

Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec am sperat sa-mi asez tonul unui ideal de perfectiune!

Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.

Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.

Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele

Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele

Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei

frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei

creierul meu pastreaza citește mai mult

Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei

frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei

creierul meu pastreaza reverberatii
care mingiie pielea umeda
a vintului.

Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.

Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.

Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
citește mai mult

Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
Rose, rose zac pe jos.

Asa vara vietei mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au sa fie ca ele;
Dar de chin si munca mare
Trupul meu hodina n-are
Şi mi-i traiul tot in jele...

Vintul fioros cind bate
Spulbera-n strainatate
Frunzele vested picate,
Departe de-a lor tulpina,
Unde-i moartea mai streina,
Şi pier prin lume-aruncate.

Asa vintul de urgie
Aspru sufla-n saracie,
Şi rominu-n iobagie
Are, pe-ntinsul pamint,
Numai locul de mormint,
Ca sa moara-n duiosie.

Daleu ! mai roman barbate,
Mai desteapta-te, mai frate !
Ca de tine joc isi bate,
Şi-n robie tot mereu
Te tine-n lantul cel greu,
Lumea cea fara dreptate.

Doina

A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme

A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol

stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston

lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune