S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
A realiza forma poeziei inseamna a te transforma in zeu.
A realiza forma poeziei inseamna a te transforma in zeu.
Crepuscul
Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i citește mai mult
Crepuscul
Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i nunta.
Cu sapte lacate pe-un drug,
Porti mari, de umbra si tarana,
Doar vre-un crenel sta clapaug,
Cu el si veacul dus pe-o rana.
O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral.
O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral.
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Fiind Eminescu
Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere citește mai mult
Fiind Eminescu
Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere de vant
Si ma opream ades langa cuvant
ca sa-l aud cum creste ca si iarba
de-si risipea mireasma teiul sfant
parea ca totusi nu traiesc degeaba
Ca sa-l aud cum creste ca si iarba
eu tampla mi-o apropiam
lumina lunii o caram cu roaba
fiind poet taceri cutreieram
Si ma opream ades langa cuvant
iluminat de teiul vechi si sfant
Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult
Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare
de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.
ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Poezia este gravitatia sufletului.
Poezia este gravitatia sufletului.
