Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.

Adaos

Toate cartile sus

Panzele
corabiei mele

Poezia

Nu
incap

In
buzunarele destinului
meu

Si-atunci
le
citește mai mult

Toate cartile sus

Panzele
corabiei mele

Poezia

Nu
incap

In
buzunarele destinului
meu

Si-atunci
le
tin

Pe
rafturile
bibliotecii

Uneori
insa
se
umfla

Si-mi
transforma
odaia

Intr-un
discutabil
balon
de
sapun

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de citește mai mult

Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de buna sau reaua
credinta.
Cind vom fi n-are curajul betiv
de stors juruinte
frumosul cuminte
din caruciorul milei impletind
pe fata sau pe dos ciorapii
solidaritatii cupide.
Cind vom fi cu adevarat
nimeni si nimic
nu ne mai incurca deciziile.Cind vom fi - se mai poate
vorbi de la inima la inima...?

În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat citește mai mult

În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat din memorie şi a lucrurilor violent distruse, Poetul uneşte, prin pasiune şi cunoştinţe, vastul domeniu al societăţii umane, răspândită pe întregul pământ şi peste toate timpurile.

Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult

Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.

Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.

Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta… Pentru mine poezia este citește mai mult

Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta… Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.

A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme

A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim citește mai mult

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim vreun înger colo de râs
Să aibă nou-născuţii cu cine să se joace de-a baba-oarba
Deschid fereastra şi întunericul năvăleşte în lume
Doamne de unde atâtea nopţi obraznice în versurile mele de dragoste
Îndrăgostiţii râd
Hei-rup Mugurii pleznesc poetul peste degete
Nu pe-acolo vine lumina prostuţule
- din Erezii de-o clipă