Publicul priveste uneori poezia cu scepticism iar poetii se pling ca nu sint cititi de marele public. Dar exista poeti si poeti. Adevaratii razbat, versurile lor se transforma in proverbe si zicatori, intra nu in memoria culturala, ci in cea de toata ziua, sint destul de sofisticati pentru a ramine simpli. Poezia nu e dificila, poezia este a tuturor, par sa spuna poetii care stiu drumul cel mai direct spre cititor
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Am sa trimit jurnale... Am sa trimit jurnale in toata lumea sa se stie ca n-am urat nimic. Ochii si citește mai mult
Am sa trimit jurnale... Am sa trimit jurnale in toata lumea sa se stie ca n-am urat nimic. Ochii si omatul cerului, 1996
Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec citește mai mult
Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec am sperat sa-mi asez tonul unui ideal de perfectiune!
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Iisus este poet de tranzitie de la pamant la cer si de la cer la pamant.
Iisus este poet de tranzitie de la pamant la cer si de la cer la pamant.
In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.
In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme
A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.
Numai doina ne-a rămas
Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta
Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug citește mai mult
Numai doina ne-a rămas
Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta
Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii
Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază
Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă
Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare
Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur
Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă
Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic
Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit
- Doine de pus la rană
