Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana citește mai mult

Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana acolo distruge totul, isi face loc, iti face loc si tie.

Suntem poeti toata viata, si cand iubim, si mai tarziu, cand meditam.

Suntem poeti toata viata, si cand iubim, si mai tarziu, cand meditam.

Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult

Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.

Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.

Motiv

Voi spune: muntele
este ideea de libertate a unui pamant
voi spune: cercul de munti
este datum al citește mai mult

Motiv

Voi spune: muntele
este ideea de libertate a unui pamant
voi spune: cercul de munti
este datum al perfectiunii

voi spune: pamantul meu
s-a nascut fericit
- chiar daca marea l-a acoperit candva -
caci apele-i dadura vibratia eterna
si piatra colturoasasi vocea prin timp

Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.

Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.

Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.

Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.

In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.

In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.