S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.
Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.
Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele
Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine citește mai mult
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine starneste adieri de cantalup. Dragostea noastra sub cheie de jder si de lup.
Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in citește mai mult
Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in armonie, este un mare blestem a-i intelege, inveti prin ei ca nu mai ai ce pierde.
Transfuzie nesfarsita
Cu naturalete
infruntand
ecoul
Mi-am
deschis
venele
Sa-mi
umplu
stiloul
Si iata
pe
pagina citește mai mult
Transfuzie nesfarsita
Cu naturalete
infruntand
ecoul
Mi-am
deschis
venele
Sa-mi
umplu
stiloul
Si iata
pe
pagina alba
Din
sangele meu
rasar
Diavolul
Dragostea
si
bunul
Dumnezeu
Totem cu ochi albastri
Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In citește mai mult
Totem cu ochi albastri
Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In coapsa ta cioplita din lemn dulce
Si viespile sa-ti care-n carne miere?
Ce mari iti dor m sub unghii? Ce maree
Iti da in leagan sangele sub luna,
Ca nici chiar zeii n-ar putea sa spuna
Ce forte-oculte porti in trup, femeie?
Esti chiar lucrarea ordinii divine,
Esti curatia care ma-nfioara.
A cer miroase par ul tau si-a vara.
Iar ochii-ti candizi fragezind lumine,
Cu-albastr ul lor de-origine stelara,
Sunt un totem al roiului de-albine.
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi citește mai mult
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu
Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga
Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu
Costel Zăgan, Cezeisme,2008
La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata
A cazut in citește mai mult
La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata
A cazut in ea visand
s-a mai si starnit un vant
si-a impins-o sub pamant.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.