EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda citește mai mult

EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda poetului una câte una
Lumina însă rămâne la o distanţă apreciabilă cu sufletul liber
Totuşi ar fi mai bine să verificaţi la prima oră
După aceea ochelarii aparenţei îşi încep travaliul cotidian
Iar cine se scoală dis-de-dimineaţă
Ajunge primul în ultimul cer
Nu mai insistaţi
Dumnezeu e pretutindeni
Unde omul nu şi-a pus piciorul infinit

EREZII DE-O CLIPĂ

Croitorul de suflete Viata si moarte pe banda rulanta executam destine hai la comanda Distihuri rebele

Croitorul de suflete Viata si moarte pe banda rulanta executam destine hai la comanda Distihuri rebele

Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.

Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.

De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in citește mai mult

De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in jurul tau Sa-ti fiu de cald pe calea Ce duce in infern.

Vrea unul

Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura
Prostia-i unge zilnic cu musita la gura.
Zadarnicia citește mai mult

Vrea unul

Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura
Prostia-i unge zilnic cu musita la gura.
Zadarnicia lui coltoasa are toane,
Vrea chipul sa i-l ia cu japca din icoane.
Credinta mea din neam in chinga nu te tine
Sa-ti lauzi Dumnezeul si sa iti fie bine.
Nu Sfantul meu din rama se-ncrunta si opreste
Sa-ti porti curat vointa, cum apa nici un peste
Nu poate sa-l retina-n navodul unei mari,
Desi e-un tarm de-a pururi hotar in departari.
Deasupra-i neted cerul, albastru, fara spini,
O fi avand cadastru, parcele si gradini?
Acolo Tatal meu si-al tau poate-s vecini.
De-ai fi legat cu ziua de Domnul tau prin fuga
Nu le-ai strica hotarul cu viclenii de sluga.

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si citește mai mult

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Moartea caprioarei

In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina citește mai mult

In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina luminii voastre este adevarul,
in adevarul adevarului vostru
sunt izvoarele Dreptatii si Iubirii Mele spre voi.
Fericiti cei flamanzi si insetati de Dreptate
ca aceia se vor satura nesaturandu-se
Dreptatea si Iubirea sunt cele doua aripi ale Pasarii Sfinte
Care zboara inima inimii voastre in suflare,
suflarea suflarii voastre in dor,
dorul dorului vostru in lumina,
lumina luminii voastre in taina izvoarelor de Munte.

Poarta a patra a muntelui

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Coroana literaturii este poezia.

Coroana literaturii este poezia.