Avertismentul tacerii Shakespeare are dreptate Nu va mai aplecati Peste marginea volatila a cuvintelor E pericol de revelatii mortale ( citește mai mult

Avertismentul tacerii Shakespeare are dreptate Nu va mai aplecati Peste marginea volatila a cuvintelor E pericol de revelatii mortale ( Poeme infractionale )

In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina citește mai mult

In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina luminii voastre este adevarul,
in adevarul adevarului vostru
sunt izvoarele Dreptatii si Iubirii Mele spre voi.
Fericiti cei flamanzi si insetati de Dreptate
ca aceia se vor satura nesaturandu-se
Dreptatea si Iubirea sunt cele doua aripi ale Pasarii Sfinte
Care zboara inima inimii voastre in suflare,
suflarea suflarii voastre in dor,
dorul dorului vostru in lumina,
lumina luminii voastre in taina izvoarelor de Munte.

Poarta a patra a muntelui

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.

Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult

Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.

Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.

Nu credeam sa invat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui citește mai mult

Nu credeam sa invat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spanzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, in fiece clipa, neindurarea mortii.

Fara ochii tai, ochii mei nu vad decit intuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea intr-un univers care el insusi moare.

Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vanat urca din adanc valul marii, urlandu-si disperarea.

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul

Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare

Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`

Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi citește mai mult

Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi obtinuta prin arta.

Lectura suprarealista Poezia m-a folosit ca semn de carte si-am ajuns c-o vesnicie mai departe Distihuri rebele

Lectura suprarealista Poezia m-a folosit ca semn de carte si-am ajuns c-o vesnicie mai departe Distihuri rebele