Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Psalm polemic

De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand citește mai mult

Psalm polemic

De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand eu sarut o fata
faci atat de-amara mierea

De ce Doamne nu-mi asculti parerea
daca sunt un inger prea pierdut
da-mi raspuns la orice gand tacerea
nu ma fa sa dau si la sublim rebut

Daca sunt un inger prea pierdut
tu de ce cand eu iubesc o fata
faci sa-mi fie frica de sarut
de ce Doamne nu ma lauzi niciodata

De ce Doamne nu-mi asculti parerea
sa-mi dai cupa cu otrava nu tacerea

Costel Zagan, Cezeisme, 2008

Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si citește mai mult

Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si vii
stiu cum arata litera pe dinauntru are pumnii stransi
gata sa se lase in voia inimii
nu mor
eu curg din mine toata in interiorul mainilor
inima cu poezia-n gura gata sa se indragosteasca
papusi dichisite la coltul strazii stau de vanzare

fata are talia poeziei
baiatul se saruta cu talia ei

ma invelesc numai in gura cuvantului si sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare o litera
care-mi vrea tot trupul.

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.

Adaos

...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, citește mai mult

...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, dar si ne alunga in acelasi timp pe toate meridianele, fiindca aceste popasuri ale mele, unele de durata, ca sa amintesc doar un singur popas, de fapt cel mai lung, de 30 de ani in Rusia, tot sunt legate popasurile de poezii, si nu numai, de creatie.

Totem cu ochi albastri

Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In citește mai mult

Totem cu ochi albastri

Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In coapsa ta cioplita din lemn dulce
Si viespile sa-ti care-n carne miere?
Ce mari iti dor m sub unghii? Ce maree
Iti da in leagan sangele sub luna,
Ca nici chiar zeii n-ar putea sa spuna
Ce forte-oculte porti in trup, femeie?
Esti chiar lucrarea ordinii divine,
Esti curatia care ma-nfioara.
A cer miroase par ul tau si-a vara.


Iar ochii-ti candizi fragezind lumine,
Cu-albastr ul lor de-origine stelara,
Sunt un totem al roiului de-albine.

Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg

Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg

Penitenta de-o viata

Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un citește mai mult

Penitenta de-o viata

Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.

Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung