S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Eminescu este cetatean de onoare a universului.
Eminescu este cetatean de onoare a universului.
Iubito verde ecou de primavara rastoarna cerul pe pamant si-a iesit chiar Dumnezeu afara la verde crud sa stea la citește mai mult
Iubito verde ecou de primavara rastoarna cerul pe pamant si-a iesit chiar Dumnezeu afara la verde crud sa stea la rand Ia catrenul, neamule!
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Cand cineva imprumuta prea mult de la altii, da prea putin de la sine.
Cand cineva imprumuta prea mult de la altii, da prea putin de la sine.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
Somn
Somnul ii impinsese ochii
pana dincolo
de geamandura luminii:
de acolo, de sus, visele inchipuiau
o prada bogata.Adormi citește mai mult
Somn
Somnul ii impinsese ochii
pana dincolo
de geamandura luminii:
de acolo, de sus, visele inchipuiau
o prada bogata.Adormi pandind
in licarul acela, ca-ntr-o soapta,
o farama de blandete,
un mugur de iertare.
"nu ma ierta niciodata",
ingaima.
Poezia este cea mai antica arta a spiritului omenesc.
Poezia este cea mai antica arta a spiritului omenesc.
La zid
Se facea ca fixam in pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanta regelmentara
atenti sa citește mai mult
La zid
Se facea ca fixam in pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanta regelmentara
atenti sa nu ne prabusim cu plutonul in vid.
Puneam arma la ochi,
cine-ar mai putea sa ne minta?
Suntem gata, suntem gata cu toti
sa tragem la tinta!