S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ceea ce e normal nu poate fi poezie.
Ceea ce e normal nu poate fi poezie.
... crampeie din acea inserare ajungeau pana la mine, rascolind amintiri. despre cum ar fi putut sa fie. despre desertaciune citește mai mult
... crampeie din acea inserare ajungeau pana la mine, rascolind amintiri. despre cum ar fi putut sa fie. despre desertaciune si poezie. despre moartea mea splendida, multicolora, vie.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O citește mai mult
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O picatura de ploaie parfumata
Sa spele trecutul negru, tot ce a fost odata.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o coala alba de hartie
Sa-mi scriu numele pe ea pentru vesnicie.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o stea cazatoare
Sa devina a mea si sa ia forma lunii impare
As vrea...
Ca iubirea noastra sa fie nepasarea
La fel cum e marea cu sarea.
As vrea.
Urme: Dimineata Am vazut pe strazile orasului Urme de talpi crapate, Proaspat imprimate in asfalt. M-o fi cautat tata Sa citește mai mult
Urme: Dimineata Am vazut pe strazile orasului Urme de talpi crapate, Proaspat imprimate in asfalt. M-o fi cautat tata Sa ma ia inapoi La tara. Disciplina mondiala
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce citește mai mult
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce se scrie poeticeste este valabil estetic si emotional. Dar exista o altfel de valabilitate pentru fiecare individ care crede ca scrie poezie. Exista o valabilitate existentiala.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.
Poezia pastorala, o claie nemuritoare, in care fiecare poet si-a depus paiul sau liric.
S-a lasat de poezie, nu l-a ajutat ficatul.
S-a lasat de poezie, nu l-a ajutat ficatul.
