S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
In orice mare iubire este si un pic de orbire, dar in niciuna mai multa ca in iubirea de bani.
In orice mare iubire este si un pic de orbire, dar in niciuna mai multa ca in iubirea de bani.
Nu mă gândesc la desfătările din care n-am gustat în tinereţe, ci mă gândesc la acel bine, pe care nu citește mai mult
Nu mă gândesc la desfătările din care n-am gustat în tinereţe, ci mă gândesc la acel bine, pe care nu l-am dăruit şi la acel rău, pe care l-am făcut celor care azi nu mai sunt...
Primii oameni n-au fost zidiţi nici nemuritori, nici muritori, ci în stare de a ajunge fie la moarte, fie la citește mai mult
Primii oameni n-au fost zidiţi nici nemuritori, nici muritori, ci în stare de a ajunge fie la moarte, fie la nemurire, după ascultarea faţă de Dumnezeu.
Unde am ajunge dacă orice vântură-ţară ar cuteza să inventeze nepedepsit ceva nou şi măreţ?
Unde am ajunge dacă orice vântură-ţară ar cuteza să inventeze nepedepsit ceva nou şi măreţ?
Continuitate. Înainte de moarte, Natura ne-a învăţat să ne trecem sângele în inimi tinere.
Continuitate. Înainte de moarte, Natura ne-a învăţat să ne trecem sângele în inimi tinere.
Iubim întotdeauna pe cei care ne admiră; dar nu iubim întotdeauna pe cei pe care îi admirăm.
Iubim întotdeauna pe cei care ne admiră; dar nu iubim întotdeauna pe cei pe care îi admirăm.
Fapta cea rea e ca o coptura - te doare, te mananca, plesneste; adica-i sincera zicand:sunt boala.
Fapta cea rea e ca o coptura - te doare, te mananca, plesneste; adica-i sincera zicand:sunt boala.
Există o lumină care străluceşte dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele citește mai mult
Există o lumină care străluceşte dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte. Aceasta este lumina care străluceşte în inima ta.
Cum să cred în adevăruri absolute, când însăşi noţiunea de "absolut" e creată de relativitatea cugetării omeneşti? Oare nu cumva citește mai mult
Cum să cred în adevăruri absolute, când însăşi noţiunea de "absolut" e creată de relativitatea cugetării omeneşti? Oare nu cumva nevoia de absolut, departe de a fi o tărie, nu-i decât o slăbiciune a judecăţii omului?
