Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar citește mai mult

Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar si iar.
Zadarnic iesi in prag. Zadarnic pleci.
Si-apoi te-ntorci. Si iar le faci cu schimbul.
Strabati in van zadarnice poteci,
Caci spatiu-i mai zadarnic decat timpul.
Si tu esti mai zadarnic decat tot.
Si totu-i mai zadarnic decat tine.
Strivite de mesajul cosmo-glot,
Cuvintele, sarmanele, nu pot
S-absoarba taina tainicului cod –
Si vin la usa Tainei sa se-ncline.

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.

afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.

Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus citește mai mult

Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus la minus infinit Doamne ce risipa de eternitate vantul spulbera nu frunze nestemate

In aceasta imprejurare

... in aceasta imprejurare
numai sufletele au ceva de spus.

Prin tot ce fac
te citește mai mult

In aceasta imprejurare

... in aceasta imprejurare
numai sufletele au ceva de spus.

Prin tot ce fac
te repet;

am ratat si moartea
din cauza aceasta!

... langa radacini
mi-e sufletul.

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru citește mai mult

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru poezie, prin poezie si pentru poezie. Asadar, Poezia ca destin, avand ca tema permanent majora, poezia iubirii.

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca citește mai mult

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca milogul in tomberonul din spatele blocului,
sperind ca din adincurile lui miloase
sa scoti la suprafata nufarul galben
al lunii...

Visind la nemurire

...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis citește mai mult

...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis si asteptam stelele. de neon, neasemuitele, ielele.
am inchis ochii si-am ascultat sipotul tramvaielor pe sine.
ma chirceam de fericire si-mi parea ca sunt proprietarul
acelei seri sublime.

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.

Monotonie

Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.

Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.