Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de citește mai mult

Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de buna sau reaua
credinta.
Cind vom fi n-are curajul betiv
de stors juruinte
frumosul cuminte
din caruciorul milei impletind
pe fata sau pe dos ciorapii
solidaritatii cupide.
Cind vom fi cu adevarat
nimeni si nimic
nu ne mai incurca deciziile.Cind vom fi - se mai poate
vorbi de la inima la inima...?

Cronos privesc in oglinda cel ce spune ca as fi eu strain ma priveste dintr-un alt anotimp impietrit intre semne.

Cronos privesc in oglinda cel ce spune ca as fi eu strain ma priveste dintr-un alt anotimp impietrit intre semne.

Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.

Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.

In fata zidului Dulce ca mierea e glontul partidului Universuri paralele

In fata zidului Dulce ca mierea e glontul partidului Universuri paralele

Saltand, grierul la tara

Saltand, grierul la tara

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de citește mai mult

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de mare
e nevoit sa alerge
din urma mea

spreseara obosit
cade frant din picioare

astfel noaptea
trebuie sa ma apar singur
cum pot.

Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de citește mai mult

Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de a nu mai fi poet. Pentru Bacovia, maximum de drama nu e sa mori, ci sa fii un fost poet.

In fata zapezii

Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia citește mai mult

In fata zapezii

Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.

Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.

Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da citește mai mult

Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da infatosarei un aer de viata,
Dar din nenorocire el chipul a lasat
Pe langa foc la care a fost si prelucrat.
Nu este de mirare ca statuia de ceara,
S-a risipit indata aproape stand de para.
De ai facut un lucru si vrei ca sa-l pastrezi
Pentru viitorie, apoi sa departezi
Tot raul de-nainte-i si orice-mpiedicare,
Caci altfel este numai zadarnica lucrare.