S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.
Iar e luni
si nu m-am mai nascut
iar ma voi naste din cind in cind
si pina sa-mi crape citește mai mult
Iar e luni
si nu m-am mai nascut
iar ma voi naste din cind in cind
si pina sa-mi crape ochii
vad stele vezi...
Numai in copilarie stiam
ca m-am nascut o data
pentru totdeauna.
Atunci mi se dadea toata
promisiunea pe mina.
Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame citește mai mult
Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame cei ce-au spus
Iasomiei doar frumosul,
Martorul tau sfant durerea-
Tu distrusa de nesomn.
Crezul meu - nehotararea
De-a te sti iubire rara;
In campia numai smirna,
Arsa-as vrea sa stiu ca mori.
Trec prin ierburi mari nelinisti
Tu ramai credinta blanda,
Semn al cutei de pe frunte
Sangerat de dorul tau.
Sa scrii vers liber este ca si cum ai juca tenis cu plasa lasata.
Sa scrii vers liber este ca si cum ai juca tenis cu plasa lasata.
Poetul nu are varsta.
Poetul nu are varsta.
Versul, acest frumos blestem innebunind poetii.
Versul, acest frumos blestem innebunind poetii.
Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.
Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.
ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul citește mai mult
ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul era nou
din ce in ce mai nou o usa plangea
o usa mare amarnic plangea
se inchidea
si se deschidea
sala sufocant de plina
nu-mi gaseam locul
si desi eram fiecare spectator
nu ma gaseam
cautam iesirea si eram iesirea
eram iesirea si cautam iesirea
povestea repetata pana la sange
nu ma mai tulbura
studiam la fulgerele scenelor de omor
amor si viol forma floricelelor de porumb
in noaptea de cinematograf ca gura
de peste pe uscat o usa plangea
se inchidea si se deschidea
Aura Agoniza
Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.
Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.
