Ante Omnia Patrie- adevar dintai- rostesc numele tau cu voluptatea cea mai pura, sunt biciul de lumina zvarlit ca un citește mai mult

Ante Omnia Patrie- adevar dintai- rostesc numele tau cu voluptatea cea mai pura, sunt biciul de lumina zvarlit ca un blestem de toti strabunii mei cu noptile pe gura

Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.

Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.

Poezia scrisa merita citita odata, apoi trebuie distrusa. Lasati poetii morti sa faca locx pentru ceilalti.

Poezia scrisa merita citita odata, apoi trebuie distrusa. Lasati poetii morti sa faca locx pentru ceilalti.

Drobul de sare s-a dãrimat
a venit mita si l-a luat…
Vom face altul, dintr-un miel blind
si vom minca citește mai mult

Drobul de sare s-a dãrimat
a venit mita si l-a luat…
Vom face altul, dintr-un miel blind
si vom minca pinã cind
n-o mai rãmine pe sãrmanul Pãmint
nici mãcar un purice.

Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.

Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.

Cea din urma dezamagire

Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce

Caci ale tale
sunt
si citește mai mult

Cea din urma dezamagire

Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce

Caci ale tale
sunt
si tacerea
si necuvantul
si cantarea

In numele
lui Eminescu
si al Veronicai Micle
si al poeziei lor
de dragoste

Pana la
cea din urma
postuma

INAINTE
sa eliberam
tacerea
din cuvinte

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In citește mai mult

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -

Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,

Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,

Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?
citește mai mult

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?

Ce demon steaua mea saraca
O luneca in departari
De pare-o geniala joaca
Tot haosul de intamplari?

Ce demon va sorbi suflarea
Din eul care l-am pierdut
Cand m-o cuprinde iar uitarea
In dorul setei de-nceput?