Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult citește mai mult

Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult la sanii tai.

Chiar sanii tai lipsiti de libertate
Sunt revoltati si sar din inchisori,
Dar ce pirat n-ar vrea sa-mi fie frate,
Cand ar vedea asemenea comori?

Ori sunt ai tai, ori sunt ai nimanuia,
Dar ca sa-i vad mai des as cugeta
Sa cer azil politic la gutuia
Ce arde peste carti in casa ta!

Riscul poetului

Ziua in care mor

la 23 de ani de viata
nu mai am ce sa scriu pana mor
si citește mai mult

Ziua in care mor

la 23 de ani de viata
nu mai am ce sa scriu pana mor
si e viata azi
e gura mea deschisa in fata mortii gurii mele
e soare peste foc
e tot ce-as mai scrie
daca as mai avea ce sa scriu pana mor
e pielea cea mai intinsa a zilei
e ziua in care mor
ziua in care mor este inca o zi de viata

Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia

nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult

Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia

nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana

in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele

din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!

Ca o strada in ploaie

Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult

Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.

Scara de apa

Femeia

Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea citește mai mult

Femeia

Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea de vulpi,
Adaposteam un animal trist in mine,
Ranisem albul cu un strigat -
Aproape ca durea padurea de vulpi.

Vin de la vanatoarea trupului trecut.
Un cutit rade dracesc in sange.
- Rupe sangele de pe trup, fiara!
Stiu, acum zapada ne-ar putea omori.
M-ar putea omori aceasta zapada iesita din minti.
Stiu, e usor sa fii ucigas
Cand stelele iti umbla prin creier, cuminti.

Clarobscur de Dacia

Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca

Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
citește mai mult

Clarobscur de Dacia

Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca

Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca

Au au au ce vreme-amara
au plecat muntii din tara

Ca nu-i munte ci campie
ceea ce nu-mi place mie

Ca nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Ca eu tac tu taci el tace
tacerea de cap isi face

De aceea te-as ruga
fa Doamne cu noi ceva

Ori ne urca ori coboara
de pe crucea sociala

Ca din nou pre el urmandu-l
izbaveasca-ne cuvantul

Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar citește mai mult

Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar si iar.
Zadarnic iesi in prag. Zadarnic pleci.
Si-apoi te-ntorci. Si iar le faci cu schimbul.
Strabati in van zadarnice poteci,
Caci spatiu-i mai zadarnic decat timpul.
Si tu esti mai zadarnic decat tot.
Si totu-i mai zadarnic decat tine.
Strivite de mesajul cosmo-glot,
Cuvintele, sarmanele, nu pot
S-absoarba taina tainicului cod –
Si vin la usa Tainei sa se-ncline.

Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.

Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
citește mai mult

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
ferestrele cat ochiul
stang,
sunt invitata de onoare
la targul anual
izvorul
se vinde la bucata
rasucit in sfoara
transparent – galbuie
un ochean prin care,
lumea se vede
anapoda si vesela, trasnita.