Cand sufletele spalate se cer
Un debuseu, o fisura, un decolteu
pe pieptul vietii in ecorseu.
Urcati in caderea abrupta,
viermii din carnuri se-nfrupta.
Pe lujerul florilor rasar
coarnele diavolului. La hotar
de milenii,
o-ntunecime de vedenii.
Se tulbura apele lui Irod,
valuri spumate fac nod
de verbina.
Facand pestii
fluturi.
Larve roiesc in asternuturi.
Munti de smog ranjesc spre cer
cand sufletele spalate se cer.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis citește mai mult
...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis si asteptam stelele. de neon, neasemuitele, ielele.
am inchis ochii si-am ascultat sipotul tramvaielor pe sine.
ma chirceam de fericire si-mi parea ca sunt proprietarul
acelei seri sublime.
Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea citește mai mult
Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea lui fara margini. Poezii si desene, 2001
Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.
Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.
Femeia
Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea citește mai mult
Femeia
Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea de vulpi,
Adaposteam un animal trist in mine,
Ranisem albul cu un strigat -
Aproape ca durea padurea de vulpi.
Vin de la vanatoarea trupului trecut.
Un cutit rade dracesc in sange.
- Rupe sangele de pe trup, fiara!
Stiu, acum zapada ne-ar putea omori.
M-ar putea omori aceasta zapada iesita din minti.
Stiu, e usor sa fii ucigas
Cand stelele iti umbla prin creier, cuminti.
Exil interior cioburi fantomele caintei in rane de plumb.
Exil interior cioburi fantomele caintei in rane de plumb.
Reintoarcerea
teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult
Reintoarcerea
teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.
afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Casa din lame de ras este o zona de maxima siguranta, asa cum nu gasim decat prin penitenciare, un loc citește mai mult
Casa din lame de ras este o zona de maxima siguranta, asa cum nu gasim decat prin penitenciare, un loc in care converg peretii tuturor edificiilor umane, drumurile, angoasele, tacerile indelungate si cuvintele. Acolo unde se innoada zidurile casei, te regasesti intotdeauna dezarmat, fata in fata cu singuratatea, care aduce cu niste creieri sleiti pe pereti. Esti singur in fata literelor nevrotice care-ti destrama perspectivele si diminetile de-ardezie si sputa...In fapt, aceasta casa te ia in stapanire, iti da sa gusti otravuri fine si te jupoaie de viu. Fie ca este construita din vise, din sperante, din asteptari, fie ca este facuta numai din lame de ras, aceasta casa este stapana ta! ... Ceea ce-ti ramane asadar de facut e simplu: trebuie doar sa gasesti acea casa care ti se potiveste cel mai bine si sa incerci s-o tii in echilibru pe incheietura mainii tale.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
