... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet citește mai mult

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet sau halucinat de o mireasma
ingadui sa-mi strapunga teasta pironul de foc, morbus sacer,
sunt salbaticiunea ce se retrage in fundul vagaunii, singura cu moartea sa
astept sa-mi creasca din piele pe tot trupul ghimpi ca ai salcamilor
anotimpul nebuniei mele isi anunta semnele, sosirea.

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare

de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.

ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, citește mai mult

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, a sentimentelor desconcretizate.

Poem

Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
citește mai mult

Poem

Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
si aud gandul bolborosind.
Deschid gura sa vorbesc dar o
inchid repede de teama
sa nu casc.
Mi-e teama ca nu am sa mai pot
inchide gura niciodata. Tac.
Rotesc in gand inceputuri de gand.
Urmarea e intotdeauna prea lunga - o
adevarata istorie.
Nu las cuvintele sa (se) faca istorie.
Ele sant de trait pentru mine.
Numai timpul se poate trai,
nu si istoria. Istoria este o fiinta
ea insasi, cu viata ei proprie.
O fiinta numai in sine.
Numai timpu-i al nostru.
Traiesc. Simt asta. Vag, vag
de tot, dar simt.

O, musa! rogu-te de-asta data Sa-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sa pociu canta cum inarmata Tiganimea purceasa nainte citește mai mult

O, musa! rogu-te de-asta data Sa-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sa pociu canta cum inarmata Tiganimea purceasa nainte Catra-Inimoasa cu vitejie, Vrednic lucru ca lumea sa-l stie... Tiganiada

Numai fumul, chipul meu celalat descarnat de asteptare creste si se umfla ca un fiu vanat de plans cautand cu citește mai mult

Numai fumul, chipul meu celalat descarnat de asteptare creste si se umfla ca un fiu vanat de plans cautand cu gura sfarcul de mama. Fumul

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange

Intr-o zi cu desaga plina de rugaciuni m-am incumetat sa plec in genunchi in cautarea schitului.

Intr-o zi cu desaga plina de rugaciuni m-am incumetat sa plec in genunchi in cautarea schitului.

Odihna taurului

satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat

citește mai mult

Odihna taurului

satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat

e negru de putere
mai viu sun crusta deasa
stralucitor acoperita de sudoare
si-n linistea si arsita amiezii
se- aude cum se coace- n el samanta.