Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame cei ce-au spus
Iasomiei doar frumosul,
Martorul tau sfant durerea-
Tu distrusa de nesomn.
Crezul meu - nehotararea
De-a te sti iubire rara;
In campia numai smirna,
Arsa-as vrea sa stiu ca mori.
Trec prin ierburi mari nelinisti
Tu ramai credinta blanda,
Semn al cutei de pe frunte
Sangerat de dorul tau.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cand cineva imprumuta prea mult de la altii, da prea putin de la sine.
Cand cineva imprumuta prea mult de la altii, da prea putin de la sine.
A realiza forma poeziei inseamna a te transforma in zeu.
A realiza forma poeziei inseamna a te transforma in zeu.
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.
Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.
Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.
Danseaza cea dintai prin ochiul meu:
drum de osanda urca pelerinii
cetatii umbrelor, cu crini virgini
cu jertfe de arome-n citește mai mult
Danseaza cea dintai prin ochiul meu:
drum de osanda urca pelerinii
cetatii umbrelor, cu crini virgini
cu jertfe de arome-n bulbul greu.
Un juramant te scalda in azur
ca un copac in luna scufundat
peste clopotniti izvorand mai pur,
spland in albii coaste de barbat.
Adoratie
Pana si zambetul
ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
citește mai mult
Pana si zambetul
ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
carenta si pavaza intelepciunii carenta si pavaza.
si brusc s-a ivit. o gura de aer (ai fi zis)
sangele ei de pretutindeni si dintotdeauna. picioarele ei
ca doua lungi strigate ale mortii pe nisip.
si o precizie cu adevarat inspaimantatoare. pana si zambetul.
Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le citește mai mult
Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
