Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.

Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.

Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.

Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da citește mai mult

Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da iar camasa cea alba
Cu jocul de crini infloriti in arnici.

Aduc din prisaca chiar lacrima lunii
arzand peste slova in maini de monah.
Ma-nchin Tie, Doamne, si pun langa cruce,
adus de la stana un fluier valah.

Denie

Intr-o zi cu desaga plina de rugaciuni m-am incumetat sa plec in genunchi in cautarea schitului.

Intr-o zi cu desaga plina de rugaciuni m-am incumetat sa plec in genunchi in cautarea schitului.

Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.

Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.

In noaptea urmatoare se facea ca locuiesc intr-o pasare
Era o pasare cu doua etaje foarte spatioasa bine finisata
si citește mai mult

In noaptea urmatoare se facea ca locuiesc intr-o pasare
Era o pasare cu doua etaje foarte spatioasa bine finisata
si mansardata cit se poate de cochet
In acea mansarda locuiam eu
mai exact in cutia craniana a pasarii
Dormeam poate visam cind deodata
am auzit soneria de la intrare
ceva ca un filfiit de aripi aproape imperceptibil
M-am ridicat din pat m-am dus la usa am deschis
si in fata mea se afla pasarea in care locuiam eu la mansarda
Prin ochii ei ca doua ferestre luminoase
m-am vazut pe mine stind in picioare in pragul usii
uitindu-ma fix in ochii pasarii in care locuiam.

Ce fericit sunt cand vine o poezie asa ca un inger ce-si cauta aripile printre cuvintele mele.

Ce fericit sunt cand vine o poezie asa ca un inger ce-si cauta aripile printre cuvintele mele.

Acest nu

Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe citește mai mult

Acest nu

Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe spate nu ajunge,
capul tau rostogolit pe treptele memoriei
nu ajunge,
umbra mea agatata de trupul tau
ca de nacela luminata nu ajunge
iubirea nu ajunge,
dezlegarea nu ajunge
acolo.

Nici sufletele noastre care se inlantuie
ca doua hartii in vrejul de vant

E un motiv de resemnare:
nici crestetul inteleptilor nu taie prelata cerului
nici ingerii cuibariti in proiectile.

E deci de mirare cum
ajunge acolo dar nu mai coboara

mingea copilului in poala lui dumnezeu.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.