Asteptare

Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
citește mai mult

Asteptare

Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
Cu odaia mea.
Povestea lor de iubire
N-o cert, n-o fugaresc,
Dureaza de cateva nopti.
Astept sa vad, nu peste mult,
Pui plapand,
Sa-ti urez bun venit
In lume.

Sarutul poeziei

Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.

Crestea umbra tot mai trufasa,
incat citește mai mult

Sarutul poeziei

Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.

Crestea umbra tot mai trufasa,
incat soarele se putea culca
in pat de umbre.

Strang in palma un miez
de idee cruda.

Astept sa se coaca fragii
din padurea copilariei,
sa-mi fragezeasca limba
aroma carnii unui fruct
adevarat.

Gustul poeziei poate fi tot atat de dulce
ca roadele crangului,
daca ea te-a sarutat o data
si ti-a intrat in inima
ca lumina-ntr-o casa.

Poemul se cuvine sa fie ca o stea: e o lume si pare un diamant.

Poemul se cuvine sa fie ca o stea: e o lume si pare un diamant.

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea citește mai mult

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea ce este cunoscut numai in privat.

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
citește mai mult

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica

Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?

S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,

Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!

Intoarcerea fulgului

Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din citește mai mult

Intoarcerea fulgului

Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din mandrie probabil;
Apoi se transforma in gheata
(Daca nu a fost deja topit
In mainile de iad ale vreunui copil)
Pentru imunitate in lume dusmana;
Trec zile, dar supravietuieste
La limita talpilor atator picioare puternice
Ce dinadins freaca fervent, umilitor.
Dupa o vreme, insa, picioarele se risipesc
Lasand loc de vedere spre cer
Unde un Soare bate ca o amintire
A maretiei unui vis din trecut;
Stralucirea nu poate fi ignorata
Si gloria insultata, dupa atatea intamplari
Spre realizarea pierderii suferite.
Irezistila chemare de lumina
E imposibil de respins.
Cu bucurie si innoire pe veci
Se ridica gheata topita de caldura
Spre glasul care spune "Vino! Te primesc inapoi!".

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: citește mai mult

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: la geografie si limbi moarte, la tamplarie si la horticultura. Nici nu stiu cum ai putea sa traiesti si sa scrii fara sa te ocupi de cresterea copiilor (ca de facerea lor nu e nevoie de expertiza), cultivarea pomilor, de albine si de faguri de miere, sau de astronomie.

Mi se pare mie ca poetul e mai bun cand e colectionar de meserii decat un lenes cu vise vagi. Pe de alta parte, traim intr-o lume mediatica in care se poate trai din scris, nu necesar din poezie. Cronicile, romanele, scenariile de film si scrisorile de santaj se platesc destul de bine, asa ca e posibil ca un manuitor al tastaturii sa fie capabil sa-si castige traiul din batai ritmice pe litere.

Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.

Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.

Reclam

N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
citește mai mult

Reclam

N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge inainte, acelasii, in eternitate:
Iubire, mila, ura, crima, suicid…
Dar, inainte sa ma nasc, eu am platit
Pentru o alta destinatie! Am gresiit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decat Reclama, pentru cei
Care se plictisesc in Puritate sii Lumina:
Lume unde se-amesteca Lucruri sii Idei,
In care toti poarta o armura ciudata,
Din carne, oase, sange, piele, gelatina.
Aventuri! Exotism! Oferta limitata.