Psalm polemic

De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand citește mai mult

Psalm polemic

De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand eu sarut o fata
faci atat de-amara mierea

De ce Doamne nu-mi asculti parerea
daca sunt un inger prea pierdut
da-mi raspuns la orice gand tacerea
nu ma fa sa dau si la sublim rebut

Daca sunt un inger prea pierdut
tu de ce cand eu iubesc o fata
faci sa-mi fie frica de sarut
de ce Doamne nu ma lauzi niciodata

De ce Doamne nu-mi asculti parerea
sa-mi dai cupa cu otrava nu tacerea

Costel Zagan, Cezeisme, 2008

Ceaiul

Ceaiul pe care mi-l servesti
in fiecare dimineata are culoarea ochilor tai!

Dar intr-o zi vom pleca citește mai mult

Ceaiul

Ceaiul pe care mi-l servesti
in fiecare dimineata are culoarea ochilor tai!

Dar intr-o zi vom pleca negresit
si ne vom opri la bariera orasului.

Tu in rochia ta de stamba,
eu sub brat cu cosuletul
de prins fluturi.

Tu, vrabia mea, mai zambeste o data
inainte de-a atinge zidul acela de scoici si de alge cu mana,
zidul acela intunecat!

O zi libera, 1996

Fericirea casta

Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul

acolo citește mai mult

Fericirea casta

Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul

acolo unde arta absoluta
nu mai are nici un sens
acolo unde toti poetii
ne nastem

si toti oamenii trebuie sa murim
dar ce fericire
sa-l gasesti pe Dumnezeu
in pantecul unei femei

Patul metafizic, 2000

Pana si zambetul

ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
citește mai mult

Pana si zambetul

ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
carenta si pavaza intelepciunii carenta si pavaza.

si brusc s-a ivit. o gura de aer (ai fi zis)
sangele ei de pretutindeni si dintotdeauna. picioarele ei
ca doua lungi strigate ale mortii pe nisip.

si o precizie cu adevarat inspaimantatoare. pana si zambetul.

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: citește mai mult

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: la geografie si limbi moarte, la tamplarie si la horticultura. Nici nu stiu cum ai putea sa traiesti si sa scrii fara sa te ocupi de cresterea copiilor (ca de facerea lor nu e nevoie de expertiza), cultivarea pomilor, de albine si de faguri de miere, sau de astronomie.

Mi se pare mie ca poetul e mai bun cand e colectionar de meserii decat un lenes cu vise vagi. Pe de alta parte, traim intr-o lume mediatica in care se poate trai din scris, nu necesar din poezie. Cronicile, romanele, scenariile de film si scrisorile de santaj se platesc destul de bine, asa ca e posibil ca un manuitor al tastaturii sa fie capabil sa-si castige traiul din batai ritmice pe litere.

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea citește mai mult

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea ce este cunoscut numai in privat.

Santier:

Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, citește mai mult

Santier:

Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, forma si culoare.
Fiecare sunet isi cunoaste
Putintele marimii
Dar toate se inalta
Cu buza arsa
De vapaia inaltimii.
De-aici la steaua
Cea mai departata
E doar un pas marunt de fata.
De-aici, rasucita printre stele,
Fasia dura a visului
Are prin ochelarii de sondor
Dimensiunile abisului.

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange

Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e citește mai mult

Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e inca ceva.