S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Drobul de sare s-a dãrimat
a venit mita si l-a luat…
Vom face altul, dintr-un miel blind
si vom minca citește mai mult
Drobul de sare s-a dãrimat
a venit mita si l-a luat…
Vom face altul, dintr-un miel blind
si vom minca pinã cind
n-o mai rãmine pe sãrmanul Pãmint
nici mãcar un purice.
Mai bine sa fii poet fara sa scrii versuri, decat sa scrii versuri fara sa fii poet.
Mai bine sa fii poet fara sa scrii versuri, decat sa scrii versuri fara sa fii poet.
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi
Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum citește mai mult
Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi
Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina,
cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine,
adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii!
i-am privit de atatea ori de aproape...
numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea
si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns.
pana la urma, ne vom putea privi, asa cred.
si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati,
poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii
si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini
privirea lui Dumnezeu.
lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc.
of, ce lume grea! ...
e si ea om
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.
Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.
Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…
Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.
Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.
A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme
A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme
Bucurie de fulgi - bucurie Izvorata din cer. Atunci cand ninge Tragem o fuga in copilarie Sa mincam un mar.
Bucurie de fulgi - bucurie Izvorata din cer. Atunci cand ninge Tragem o fuga in copilarie Sa mincam un mar.
Poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism.
Poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism.