S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.
Daca ma iubesti
Daca ma iubesti,
prin vraji de dor,
voi transforma toate stelele cerului
in lacrimi de bucurie
citește mai mult
Daca ma iubesti
Daca ma iubesti,
prin vraji de dor,
voi transforma toate stelele cerului
in lacrimi de bucurie
si-n sarutari nebune.
Daca ma urasti,
voi transforma toate urile tale
in bumeranguri de foc
care-ti vor arde inima
cu toate stelele vrajite de dor.
Poetul fiinta etern indragostita de micile bijuterii ale naturii ce asteapta in tacere sa fie descoperite.
Poetul fiinta etern indragostita de micile bijuterii ale naturii ce asteapta in tacere sa fie descoperite.
Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale.
Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine citește mai mult
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine starneste adieri de cantalup. Dragostea noastra sub cheie de jder si de lup.
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.
Erezie de primăvară
Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim citește mai mult
Erezie de primăvară
Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim vreun înger colo de râs
Să aibă nou-născuţii cu cine să se joace de-a baba-oarba
Deschid fereastra şi întunericul năvăleşte în lume
Doamne de unde atâtea nopţi obraznice în versurile mele de dragoste
Îndrăgostiţii râd
Hei-rup Mugurii pleznesc poetul peste degete
Nu pe-acolo vine lumina prostuţule
- din Erezii de-o clipă
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.
Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.
Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.
Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.
