S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si citește mai mult
Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si vii
stiu cum arata litera pe dinauntru are pumnii stransi
gata sa se lase in voia inimii
nu mor
eu curg din mine toata in interiorul mainilor
inima cu poezia-n gura gata sa se indragosteasca
papusi dichisite la coltul strazii stau de vanzare
fata are talia poeziei
baiatul se saruta cu talia ei
ma invelesc numai in gura cuvantului si sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare o litera
care-mi vrea tot trupul.
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Poezia este zeificarea realitatii.
Poezia este zeificarea realitatii.
Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.
Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele
Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele
O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
citește mai mult
O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
o bucurie vie fara casa
tot dau sa cint si ea imi scapa
de mine-ndestulata ca-ntr-o moarte
alienata si pura.
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.
Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.
Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.
Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.
