S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ingerii n-au coborat de pe arca, au preferat sa ramana un mit.
Ingerii n-au coborat de pe arca, au preferat sa ramana un mit.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult
Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
Melci
melci cu antene zdrobite
cara in spate
spirala vietii lor lunecoase
bajbaie spatiul
cautandu-se
oameni purtand pe umeri
citește mai mult
Melci
melci cu antene zdrobite
cara in spate
spirala vietii lor lunecoase
bajbaie spatiul
cautandu-se
oameni purtand pe umeri
povara potecilor incurcate
ratacesc spatiul
cautandu-se
cum dara de saliva argintie
a melcilor cu antene zdrobite
omului ii paveaza urma
surasul oncogen
al disperarii
Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele citește mai mult
Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele incepe sa planga si iarba iti scoate ochii... Ochii si omatul cerului, 1996
Reclam
N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
citește mai mult
Reclam
N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge inainte, acelasii, in eternitate:
Iubire, mila, ura, crima, suicid…
Dar, inainte sa ma nasc, eu am platit
Pentru o alta destinatie! Am gresiit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decat Reclama, pentru cei
Care se plictisesc in Puritate sii Lumina:
Lume unde se-amesteca Lucruri sii Idei,
In care toti poarta o armura ciudata,
Din carne, oase, sange, piele, gelatina.
Aventuri! Exotism! Oferta limitata.
Poezia aceasta stea polara a iubirii
Poezia aceasta stea polara a iubirii
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana
in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele
din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!
Ca o strada in ploaie
