In seara asta am sa plang

In seara asta am sa plang
Cum n-au mai plans de mult baietii
citește mai mult

In seara asta am sa plang

In seara asta am sa plang
Cum n-au mai plans de mult baietii
Si va veni o fata sa o ning
Si ne vom da frumos tristetii.

In seara asta clopotele ard,
Copacii au in trup un fel de disperare,
Fecioarele luminii intra in hazard
Poetilor le creste-n suflet cate-o floare.

In seara asta iubesc parc-as muri
Si graul l-as vedea ultima oara,
Iubito, lasa-ti pletele pustii
Pe cer stele incep sa-l doara.

In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.

In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.

Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, citește mai mult

Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, dragostea si ura sunt eterne, tot asa si Eminescu etern fi-va.

Totem cu ochi albastri

Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In citește mai mult

Totem cu ochi albastri

Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In coapsa ta cioplita din lemn dulce
Si viespile sa-ti care-n carne miere?
Ce mari iti dor m sub unghii? Ce maree
Iti da in leagan sangele sub luna,
Ca nici chiar zeii n-ar putea sa spuna
Ce forte-oculte porti in trup, femeie?
Esti chiar lucrarea ordinii divine,
Esti curatia care ma-nfioara.
A cer miroase par ul tau si-a vara.


Iar ochii-ti candizi fragezind lumine,
Cu-albastr ul lor de-origine stelara,
Sunt un totem al roiului de-albine.

Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei

frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei

creierul meu pastreaza citește mai mult

Despic insomniile pina dincolo
de golul retinei

frinturi de ginduri fac litanii
la marginea memoriei

creierul meu pastreaza reverberatii
care mingiie pielea umeda
a vintului.

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele

Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.

Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.

Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.

Poetul pastreaza in memoria sa o farama din lumea inalta ce l-a scapat printre pamanteni.

Poetul pastreaza in memoria sa o farama din lumea inalta ce l-a scapat printre pamanteni.